„Statul investeste in pregatirea medicilor!” – vezi sa nu!

De ce aveti toti senzatia ca facultatea de medicina de stat se face pe de-a moaca si ca Statul investeste in noi?

La Davila existau in anul in care am dat eu la facultate (2011) 385 de locuri bugetate si inca vreo cateva sute de locuri la taxa (6000 de lei pe an). Nu stiu exact cate, pentru ca nu s-a respectat regula sau legea sau ce o fi fost ea, care spunea ca nr de locuri la taxa trebuie sa fie egal cu 48% din nr locurilor bugetate. Asa ca au fost admisi toti cei care au luat admiterea. Plus unii care au picat admiterea dar au aranjat intr-un fel sau altul sa intre pe locurile de studenti din UE si au platit/platesc 5000 de euro anual. Am fost undeva pe la 1200 de studenti in primul an, din cei 1691 inscrisi la admitere. Intre timp, adica din 2013 incoace taxa s-a facut de 9000 de lei pe an (pentru cei care au intrat la facultate incepand cu 2013), dar au crescut si nr locurilor bugetate si, evident, nr locurilor la taxa.

Nimic nu e moka in facultate, nici macar abonamentul la biblioteca facultatii. Nu poti imprumuta carti fara nenorocirea aia de abonament. Eu mi-am facut in primul an, dar 2 saptamani mai tarziu, intr-o zi de marti, mi s-a furat portofelul din geanta inchisa care era in Amfiteatrul Mare, inainte de un curs. Aceeasi saptamana, vineri – 2 boschetari umblau nestingheriti pe holul de la etajul 1 al facultatii, pe care mergea agale si dna administrator. Aceasta doamna nu a binevoit sa ii dea afara nici macar din vorbe pana cand nu i-am atras atentia, povestindu-i patania mea. Deci facultatea nu a reusit sa asigure nici macar o paza cat de cat. Evident, cand am mers sa imi refac abonamentul, cu dovada ca am declarat pierderea lui la ziar, mi s-au cerut alti bani.

Exista multi profesori care ne obliga sa le cumparam cartile de curs, scrise de multe ori cu picioarele, de niste ageamii ca medici sigur nu sunt. Cand gasesti ceva ce ti se pare ilogic si te uiti la sfarsitul capitolului sa vezi bibliografia, cauti in tratatul citat, descoperi cu stupoare ca in cartea de curs scrie fix invers (si gresit, evident) fata de ce scrie in tratat. Dar noi suntem obligati sa cumparam cartile. Nici nu mai spun cum reactioneaza unii profesori cand vad ca studentii au cartile xeroxate. Deh, daca a ta carte costa 100 de lei in original si 15 lei la xerox! Bani sa fie!

Sa mai vorbesc despre cumparatul examenelor? Stim cu totii practicile de acest gen. Si mai ziceti ca facultatea e moka :))

Baile din facultate au fost renovate in urma cu 2 ani, pana atunci erau aproape in paragina, usi rupte, incuietoare nefunctionale, jeg de nedescris. Acum arata decent. Dar nu exista sapun. In facultatea de medicina!

Jumate din usile din cladirea de pe Eroilor Sanitari nu se inchid decat eventual la a 5-a incercare, si cu zgomot zdravan. Ca sa nu mai arate asa de vechi, li s-a dat intr-o vara un strat de vopsea.

In Amfiteatrul Mare suporturile de lemn pe care ar trebui sa pui foile si sa scrii nu mai au triunghiuri de sustinere dedesubt, deci nu le poti folosi. In amfiteatrele mai mici, totul e din lemn si scartaie si se misca din orice balama, orice cui, orice imbinare. Inca putin si vor cadea bancile cu tot cu suta de studenti care trebuie sa se inghesuie intr-un astfel de amfiteatru.

Ok, taxa creste. Iar numarul de ore (in anii preclinici, adica 1-3) scade. In 2008 spre exemplu, un curs de anatomie avea 3 ore, unul de biochimie tot atat, o lucrare practica de anatomie avea tot 3 ore, iar in anul 2 semestrul 2 cand la antomie se preda sistemul nervos, erau doua lucrari practice pe saptamana. In 2011 eram anul 1, iar cursul de biochimie avea 2 ore, cursul de anatomie tot 2 ore, iar cand eram anul 2 (2013 deja) la anatomia sistemului nervos aveam o singura lucrare practica pe saptamana, a cate 2 ore. Deci numai la aceste doua materii numarul de ore a scazut dramatic. Hmmm… oare de ce? Mie mi se pare ca in curand, daca aceasta problema nu se rezolva, nu va mai putea functiona sistemul ECTS in aceasta facultate. Oricum cu faptul ca profesorii nu apuca sa predea tot ce ar trebui ne-am obisnuit, iar numarul de ore de studiu individual (care intra la calcularea numarului de credite pentru fiecare materie) se cam dubleaza, cel putin.

Asadar, stimabililor, mai duceti-va dracului cu afirmatiile pline de socialism de tipul „Statul investeste in voi, trebuie sa dati inapoi ceva”.

Ba, pardon! Statul nu investeste in mine nici cat negru sub unghie. Eu nu invat pentru Statul Roman, invat pentru mine! Nu-mi tocesc eu coatele in facultate pentru ca dupa aia, dupa 6 ani de dezamagiri, stress, nedreptati, pile pe care altii mi le flutura pe sub nas, sa fiu batjocura unei intregi natiuni, sa fiu platita cu salariul minim pe economie si sa n-am dupa ce bea apa. Mama si tata n-au bani sa ma tina o viata intreaga pe meleagurile de bastina pe care regret ca a trebuit sa vin pe lume.

Nu-mi iubesc tara! Nu sunt mandra ca sunt romanca! Si daca s-ar putea spune ca Statul investeste in mine cu aceasta pregatire, tot n-as vrea sa dau inapoi nimic, pentru ca mi-a dat ceva cu o mana si mi-a luat inapoi inzecit cu alte zeci de maini! Asa ca tot Statul imi datoreaza mie ceva. Si acest ceva s-ar putea traduce prin „dreptate”, „sanse” etc. sau intr-un cuvant: „RESPECT”!

Facem medicina pentru bani?

NU!

Nu am dat la medicina gandindu-ma la plicurile babane ce mi se vor indesa in buzunare! Am dat la medicina din pura pasiune pentru aceasta arta. Pentru mine e o arta. Am dat la medicina pentru a face chirurgie, m-a fascinat ideea de a vedea o inima batand singura-singurica. Am avut norocul sa si vad asta. Atunci mi-am vazut visul cu ochii, dar am si vazut mai departe de chirurgia cardiaca si m-a fascinat chirurgia generala. Chirurgia pancreasului, chirurgia hepatica. Un teritoriu destul de nou in Romania.

Ma revolta profund sa vad sau sa aud comentariile posibililor pacienti de genul „cand ai dat la medicina nu stiai ce salariu te asteapta? acum de ce te vaiti?”

Am aderat la grupul de discutii de pe facebook unde medicii incearca sa se organizeze intr-un protest, s-a iscat o isterie nationala vis-a-vis de acest grup si de faptul ca medicii isi cer drepturile. Pai frate, le cere cineva de la pacienti? Nu! Medicii isi cer drepturile in fata statului, a Guvernului, a Parlamentului, a clasei politice corupte pana in maduva oaselor, care sifoneaza miliardele de lei din sistem.

Ok, da, stiam ce ne asteapta. Dar asta nu inseamna ca odata cu decizia de a deveni medici ne-am asumat si sclavia eterna fata de statul roman. Normal ca stiam ce ne asteapta, dar ne-am gandit ca poate se va schimba ceva si daca nu vor schimba altii inaintea noastra, vom contribui noi la o schimbare! Nu inseamna ca ne-am asumat vreo responsabilitate de a ne complace in situatia asta pentru totdeauna! Vrem sa o schimbam! Nu e normal?

Daca ne cerem drepturile, nu va convine! Daca nu avem conditii bune in spital, nu va convine! Daca nu avem energie dupa n ore de nesomn, de munca in folosul comunitatii, nu va convine!

Daca luam spagi nu e bine, ba chiar putem sa infundam si puscaria. Daca nu le luam, pacientii cred ca sunt pe moarte si de aia nu acceptam. Daca avem salarii mici, unora le e mila si vin tot cu plicurile sa compenseze, altii spun „asa meritati, ca toti sunteti niste spagari, incompetenti si nu va ganditi la binele pacientului”. Daca plecam din tara, de ce plecam? Cui lasam pacientii in grija? Nu returnam statului cheltuielile cu pregatirea noastra! Unde ne este patriotismul? Suntem niste lasi ca fugim! Daca luptam pentru salarii decente aici, de ce o facem? Ca doar stiam in ce ne-am bagat!

Stress chirurgical

Știu, nu am scris acest articol atunci când era „în vogă”, atunci când „se cerea” din cauza scandalului cu profesorul Burnei. Îl scriu acum, când spiritele s-au mai calmat și când am suficient timp să dezvolt această idee.

Încă de când am mers prima dată în practică – la chirurgie – am fost atenționată asupra comportamentului unor medici în sala de operație și în afara ei. Mi s-a spus că X se enerveaza și țipă din orice, Y face nu știu ce fel de glume, că medicii mă vor privi cu alți ochi pentru că, vezi-doamne, chirurgia nu e pentru femei și se vor face glume pe seama mea și urma să fiu luată peste picior.

Au trecut doi ani de când merg cât pot de des în același centru de chirurgie, cu aproximativ aceiași oameni și încă mă întreaba cu uimire aceleași persoane de ce vreau să devin chirurgiță, aceleași persoane mă întreabă ce caut la spital vara când pot să stau frumos la plajă și să mă bucur de vacanță cât timp mai am vacanță, aceleași persoane mă îndrumă imperativ și cu umor spre alte specialități non-chirurgicale.

În sala de operație însă, nu interesează pe nimeni că eu sunt femeie, că nu sunt pe plajă, ci în sală, că mi-am ales de pe-acum chirurgia ca viitoare specialitate. În sală am fost și sunt un ajutor. Un ajutor la care se țipă atunci când este nevoie, când greșește, un ajutor care nu știe totul, unii au ținut cont că sunt studentă și în momentele mai puțin critice ale operațiilor mi-au explicat ce se vede în plagă, ce trebuie făcut și cum. Unii au avut răbdare cu mine la început și m-au invățat cam ce trebuie să știu despre rolul meu în cadrul unei operații, când trebuie să fac anumite gesturi, ce instrumente trebuie să pregătesc pentru anumite proceduri etc.

S-a țipat la mine, chiar dacă mai puțin decât la rezidenți pentru că un student nu este omul pe care să te bazezi într-o operație și știau că voi ajunge într-o bună zi și rezidentă și urmează să se țipe serios la mine.

Prima dată când cineva a țipat la mine în sală: doctorul mi-a cerut „Pensă”, i-am oferit o pensă Pean destul de dreaptă, a văzut-o, a aruncat-o înapoi și a strigat „Ce e asta?! Dă-mi un disector!!!!”, iar eu am întrebat foarte prompt: „Fin sau bont?”, stând cu mâna deja deasupra disectoarelor așezate pe masa de instrumente; doctorul s-a uitat la mine cu ochii cât cepele, apoi la doctorul care îl ajuta, a continuat disecția (cu disectorul bont) și a spus „Aha, asta mică are replică…”. Cred că toată lumea se aștepta să mă blochez în acel moment, să încep să tremur, să greșesc în continuare, să nu mă mai pot concentra, iar eu i-am uimit pentru că voiam să înțeleg ce trebuie să fac și nu am ținut cont de ton.

Când medicul care operează țipă la mine cu un motiv întemeiat, dacă greșesc ceva, din țipătul lui eu recepționez mesajul, nu tonul! Dacă țipă, omul are motive, sunt foarte multe momente tensionate în sală, momentele critice ale operațiilor, când o greșeala înseamnă pierdere de timp prețios, înseamnă ruperea ritmului. Ok, țipă la mine cât poftești, că nu sunt de cristal să mă fac bucăți la cea mai mică vibrație. Am să rețin doar ce am greșit și cum trebuie sa procedez pe viitor.

S-a mai țipat la mine și cu alte ocazii, dar mi-a mai rămas în minte un alt moment, cînd un alt medic opera, urma să fie o hepatectomie, dar înainte de a începe rezecția hepatică trebuia scos colecistul pentru o mai bună vizualizare și abordare a ficatului (colecistectomie tactică). Doctorul a spus „Ok, hai să facem colecistectomia”, ceea ce însemna că trebuia să îi ofer o pensă en-coeur, iar eu nu știam asta (cred că era și prima colecistectomie deschisă pe care o vedeam). Așa că domnul doctor a ridicat vocea la mine: „Tu ești instrumentistul în operația asta, trebuie să știi! Când spun să facem colecistectomia, tu pui mâna pe en-coeur!”. M-am bosumflat puțin atunci, mi se părea totuși puțin exagerat, pentru atâta lucru într-un moment liniștit, când secundele acelea pierdute practic nu contau, dar mi-a trecut rapid pentru că urma să văd pentru prima dată tehnica folosită de doctorul respectiv pentru hepatectomie, urmau multe ore de coabitare în acea operație și urma să învăț multe lucruri folositoare, așa că nu avea rost să mă supăr pentru un fleac de instrument și o greșeală pe care am înțeles-o și nu aveam să o mai repet (de atunci, de fiecare dată când cineva se apropie de colecist, trag pensa en-coeur mai la îndemână).

Cred că noi, cei mici, rezidenți, studenți (mai puțin, ce-i drept), nu reușim să înțelegem pe deplin comportamentul unui medic ce poartă pe umeri toată responsabilitatea operației, nu reușim să tolerăm reacțiile de cele mai multe ori neintenționate, sunt pur și simplu reacții firești la stress, nu reușim să trecem cu vederea tonul pe care ne sunt adresate unele cuvinte și să înțelegem mesajul pe care a vrut doctorul sa ni-l transmită.

Nimeni nu este perfect, nimeni nu este calm, blând, numai lapte și miere într-o specialitate chirurgicală, deci nu putem avea pretenția ca cei mai mari și mai experimentați să se poarte cu mănuși cu noi, cu orgoliile, cu sufletele și cu nervii noștri.

Pentru noi, cei mici, este important să fim stăpâni pe noi, să acceptăm faptul că nu știm atât de multe lucuri și avem multe de învățat, așa că trebuie să reușim să percepem mesajele din spatele octavelor ridicate la noi, nu trebuie să ne pierdem atunci când ni se reproșează ceva, chiar dacă pe un ton mai ridicat.

Nu trebuie să acceptăm totuși comportamente abuzive de-a dreptul, când fără niciun motiv se țipă la noi, se aruncă în noi cu instrumente sau altele asemenea, dar nici nu trebuie să facem din țânțar, armăsar doar pentru că noi oricum suntem batjocoriți de sistem, alergați de dimineață până seara prin spital cu hârțogăraia și astfel de comportamente ne stresează și mai mult. NU! Noi nu trebuie să percepem stressul din spatele tonului, ci mesajul!

Pentru a ajunge unde ne dorim, trebuie să facem niște compromisuri, trebuie să ne adaptăm, trebuie să tolerăm niște lucruri firești, trebuie să ne antrenăm nervii și să nu cedăm la cea mai mică presiune, trebuie să fim în stare să îndurăm câte ceva ca să ajungem atât de mari și tari cum ne propunem. Trebuie să știm să facem față unor situații tensionate. Dacă te pierzi cu firea atunci când se țipă la tine, cum o să reacționezi atunci când vei deschide un pacient și vei găsi ceva cu totul neașteptat? Cum vei reacționa când vei avea de operat un hemoperitoneu masiv și nu vei reuși să vezi nimic pentru că totul este o baltă de sânge? În chirurgie întâlnești la tot pasul situații neașteptate, sunt foarte multe lucruri care te iau prin surprindere, așa că nu trebuie să lași nimic să te intimideze. În rezidențiat, faptul că se țipă la tine (nu abuziv, să fie clar!) trebuie să te invețe ceva! Tu trebuie sa îți păstrezi calmul vis-a-vis de agentul stressor și eventual îți verși nervii pe un sac de box după operație. Tu, rezidentul, poți să îți asumi rolul de sac de box verbal pentru cel care operează dacă ești (și) tu vinovat de stressul lui pentru că ai greșit un instrument sau mai știu eu ce, pentru că îl ajută pe pacient, care este totuși cel mai important.

Da, asta e, în chirurgie trebuie să suporți niște atitudini care te stresează și te intimidează la început, dar acest stress al rezidentului nu poate fi comparat cu stressul medicului care operează, iar atunci când ți se spune că ai greșit, asumă-ți, pentru că ești într-un proces de învățare și orice remarcă te poate ajuta pe viitor. Medicului nu-i poate înlătura nimeni stressul operației și al reponsabilității, pe când tu ca rezident ai pe ce să dai vina, că nu le știi pe toate și a-ți recunoaște și corecta greșeala înseamnă să ții capul sus, nu a te pierde.

În plus, din experiența mea cel puțin, dar am mai auzit și de la alții, medicii țipă în timpul operației, când e un moment critic, când constată o greșeală, dar nervii ăia sunt vărsați pe moment, iar dupa operație nu își vor mai aminti, nu te va lua nimeni peste picior și nu va mai țipa nimeni la tine pentru acea greșeală – desigur, dacă a fost una nesemnificativă, care nu a pus în pericol soarta pacientului. Am văzut mulți medici care țipă la niște mici greșeli, apoi imediat încep să glumească în legătură cu altceva și totul revine la normal. Apăi… pentru ce să te superi? Nu a vrut nimeni să îți facă vreun rău!

Nu a spus nimeni că medicina este o profesie calmă, liniștită. Sunt oameni care lucrează cu și pe alți oameni și situațiile nu sunt întotdeauna așa cum scrie în codul bunelor maniere, așa că nu trebuie să cerem de la toți ceilalți perfecțiunea, cu atât mai mult cu cât nici noi nu suntem câtuși de puțin aproape de ea.

Respectul si generalizarea

Oameni buni, nu mai dati vina pe sistem. Sunteti nemultumiti? Nume si prenume, nu generalizati! Voi aveti voie sa ne bagati pe toti in aceasi oala, noi cand vorbim despre pacienti nu putem face asta. De ce? Ce aveti voi in plus si noi nu? De ce personalul medical trebuie sa respecte pacientii, dar cand vine vorba ca un pacient sa acorde la randul lui respect arunca numai sageti otravite? De ce nu avem minimul de decenta sa ne spalam cand mergem la medic, dar asteptam ca el sa se poarte politicos dupa ce-a stat cu nasul in transpiratia si picioarele noastre imputite, incercand sa ne consulte concurand cu soneriile telefoanelor mobile? Dragi pacienti, asa cum voi asteptati respect, atentie, compasiune, intelegere, poate si „Omul” in halat alb din fata dumneavoastra asteapta. La urma urmei, sub halatul alb se afla o fiinta umana, si el ca si dumneavoastra are griji, nevoi, copii, probleme in familie, rate la banci si lista poate continua. Continui obsesiv aceeasi intrebare: el de ce poate sa respecte? Ca asa sta scris in fisa postului?

– Liliana Chioseaua


Daca s-ar generaliza respectul nici nu as mai avea despre ce sa scriu…


Am citit si eu, ca tot utilizatorul autohton de Facebook, postarea devenita virala a doamnei doctor Mirela Nitu (UPU Slobozia) si m-am luat cu mainile de cap cand am vazut mai multe comentarii. Totusi, un comentariu care mi-a placut enorm este cel citat mai sus drept pre-introducere.

Peste tot in spitale exista afise, foi lipite pe pereti pe care scrie cu ce acte trebuie sa te prezinti la doctor, fel de fel de lucruri pe care trebuie sa le faci inainte de a intra la camera de garda, stim de prin meme-urile de pe Facebook si afisele precum „La doctor se vine nebaut” etc.

Si totusi…

Atatia pacienti cronici, care vin sa se interneze, nu pentru ca au ceva acut, vin cu bocceluta-n spate si cu pretentiile si octavele la inaintare. De ce tre’ sa astepte ei la rand la garda? Sau pacienti „acuti”, cu dureri colicative de burta pentru care nici nu au incercat sa ia vreun calmant de-ala de se da fara reteta sau pacienti cu entorse sau cu o tuse seaca sau fara niciun simptom manifest in acele momente se plang ca de ce tre’ sa astepte la rand la UPU, de ce x-ulescu venit dupa ei intra inaintea lor.

De ce? Pentru ca pacientii sunt triati in spitalele de urgenta! O sangerare acuta, un stop cardio-respirator, o fractura deschisa sau cu potential de leziune vasculara sau nervoasa ireversibila, o varsatura in jet, o pierdere a starii de constienta, o suspiciune de infarct miocardic, un corp strain in diverse cavitati sau chiar penetrant, ranile deschise, toate astea si altele de asemenea amploare sunt urgente mult mai mari si mai riscante!

Niciun medic nu sta sa se gandeasca la nervii celor ce asteapta la coada! Un medic se gandeste intotdeauna sa salveze viata pacientului acut pe care il are in fata! Daca vezi o peritonita, nu te gandesti ca poate sa astepte decat daca ai unul la usa din care tasneste sangele ca din arteziana sau caruia ii ies intestinele pe afara la propriu.

Eu am stat la coada la ortopedie, ce-i drept nu la spital de urgenta, ci la camera de garda de la spitalul Foisor. Nu imi simteam bratul drept deloc timp de doua ore si nu puteam intoarce capul spre dreapta si totusi am stat si la coada la camera de garda si 2 ore sa intru la radiografie. Aia era coada. Nu ieseau doctorii la tigara sau la masa, nu stateau la taclale. Isi vedeau de treaba, de examinat pacienti! Si asa se intampla in toate spitalele!

La cardiologie cand e garda de infarct (supranumita garda de STEMI) si esti sunat din UPU ca tocmai a ajuns un pacient, nu mergi agale. Te asiguri ca nu moare nimeni in momentul ala pe sectie si ai zbughit-o pe scari, ca n-ai timp sa astepti 100 de ani liftul! Poate pacientul din UPU a facut infarct acum doua zile si a fost neglijat infarctul daca pacientul nu a mers la spital, evident, asa ca in orice clipa poate sa faca o tamponada cardiaca si daca nu e resuscitat, s-a terminat. Nu ai timp sa astepti!

http://www.manbook.biz/wp-content/uploads/2015/04/z01_respect_is_Earned_not_given_01.png

Pacientii cred ca au numai drepturi, prea putini sunt constienti ca au si obligatii. Obligatiile care nu tin de birocratie, tin de bun simt! Tin de RESPECT! Este un cuvant prea putin cunoscut prea multor pacienti! Desigur, nu este cunoscut tuturor cadrelor din spitale, dar proportiile nu sufera comparatie!

In primul rand, un pacient trebuie sa aiba respect de sine ca sa poata pretinde de la medic respect! Ce inseamna asta? Inseamna sa iti iei medicamentele asa cum ti-au fost prescrise, inseamna sa te speli, sa te ingrijesti de sanatatea, de igiena ta, inseamna sa nu bei tone de alcool si sa nu mananci borcane intregi de untura, inseamna sa vezi ca iti creste o formatiune la nivelul sanului sau abdomenului sau gatului sau oriunde si sa nu astepti 5 ani pana se infecteaza si incepe sa miroasa de-ti muta nasul (valabil mai ales pentru tumorile mamare), sa nu astepti pana cand nu te mai poti ridica din pat de mare ce e tumora! Respectul de sine inseamna sa te duci la medic cand observi prima oara, hai, a doua oara, ca ai scaun negru! Inseamna sa te duci la medic atunci cand faci febra, frison – pentru ca cel mai probabil e o infectie bacteriana undeva si trebuie tratata cu antibiotic, ori tu, pacient care nu stie medicina, nu stii ce antibiotic e bun si daca iei vreunul cumva, diagnosticul specific este mult mai greu de pus, daca nu imposibil, iar boala, infectia, e mult mai greu de tratat! De aia antibioticele nu se dau in farmacie decat cu reteta!

Daca toate obligatiile astea care tin de respectul de sine nu sunt indeplinite, cum poti pretinde tu ca pacient sa fii respectat de un medic?! Nu trebuie sa faca nimeni campanie de informare la usa ta ca sa stii ca trebuie sa iti speli zilnic dintii si partile intime si picioarele si buricul! Lucrurile astea vin de la sine! Simti ca mirosi, dai cu apa si sapun ca stii ca miroase frumos!

In viziunea mea, singurul drept pe care il are un pacient fara respect de sine este sa stea la coada sa fie tratat, in functie de gravitatea cazului, evident, ca daca se afla in vreuna dintre situatile super urgente mentionate mai sus, nu mai tine nimeni cont de respectul de sine. Dar daca traiesti si nu esti cu un picior in groapa (ca in cazurile de mai sus), asteapta sa iti vina randul, ca nu o sa te sar. O sa ma iau de tine ca nu ti-ai spalat partile intime, iar eu tre’ sa stau cu nasul pe acolo sa vad ce e in neregula, o sa iti fac astfel de observatii, dar nu o sa refuz sa te tratez! Nu o sa te injur, nu o sa tip, o sa iti fac observatie! Si ar trebui sa o iei ca pe un sfat, ca pe o lectie, ca pe o invatatura de minte!

Despre generalizare… se pare ca peste tot unde am citit eu pacientii considera ca daca un medic a luat spaga, atunci toti sunt spagari, daca un medic a gresit din punct de vedere moral, profesional etc. toti gresesc, niciunul nu stie nimic, toti sunt o apa si un pamant! Dar cand un medic vorbeste despre pacienti, fiecare pacient se simte bagat in aceeasi oala cu toti ceilalti, desi sunt cazuri diferite! Nu cumva ca un medic sa generalizeze cand vorbeste despre pacienti, dar cand pacientii vorbesc despre medici, nimeni nu zice nimic, toti pacientii sunt de acord ca toti medicii sunt la fel! Mai, fir-ar sa fie! Aveti un drept in plus, dragi pacienti? Nu va puneti problema ca si medicii reactioneaza diferit vis-a-vis de persoane si atitudini diferite?

Cand tu, pacient, vii urland si pretinzand respect si iti expui drepturile si ridici octavele si sari cu acuzatii, vrei ca eu, medicul, sa iti raspund bland si calm?! Dar sunt robot sau ce? Si eu sunt tot om, si rabdarea mea are o limita, si bunul meu simt are o limita, una mult mai permisiva decat a ta de multe ori. Eu tolerez fel de fel de atitudini, de jigniri, de mirosuri si de persoane fara respect de sine, tolerez batjocura statului, tolerez conditiile improprii si volumul urias de munca, tolerez generalizarea cand e vorba de medici de fiecare data cand un coleg de breasla greseste, dar toate pana la un punct. Ultimul lucru de care am nevoie e sa ma acuzi pe mine ca n-am medicamente, ca astepti ore in sir la coada, ca nu imi fac bine treaba sau eventual sa imi spui tu cum sa o fac! Ma descurc si eu cum pot, cu ce am la indemana si de cele mai multe ori sa stii ca reusesc!

Asa ca atunci cand imi intri in cabinet sau in camera de garda, poarta-te cuviincios, respectuos! Nu iti cer sa ma pui pe un piedestal, nu iti cer sa ma pupi in fund, nu iti cer bani sau favoruri! Iti cer sa ai respect si pentru tine si pentru mine si munca mea! Atat! Atunci te voi respecta si eu!

Pana una-alta, daca nu te achiti de aceasta obligatie de bun-simt, respectul meu o sa fie singurul lucru care lipseste din tratamentul pe care-l primesti!

Medicina clasica vs. medicina alternativa (I)

Da, una dintre cele mai controversate teme la momentul actual. Si unul dintre motivele principale pentru care am decis sa deschid acest blog.


Cunosc foarte multi oameni care cred in medicina alopata, dar cunosc si cativa care s-au lasat influentati de fenomenele Andrew Wakefield, Olivia Steer, Piersicuta, cunosc si conspirationisti si paranoici si raw-vegani si asa mai departe. Multi veti dori sa lasati un comentariu la aceasta postare, si cum nu imi sta in fire sa va „inchid gurile”, sectiunea de comentarii este deschisa oricui. Eu insa nu voi raspunde nimanui prin comentarii, ci voi aborda problemele in diferite postari viitoare.

Pentru ca stiu in ce fel pot degenera discutiile de prin comentarii la un asemenea articol, va avertizez ca orice comentariu jignitor si/sau cu limbaj licentios, va fi sters in cel mai scurt timp posibil.


Medicina de pretutindeni nu se bazeaza pe profilaxie, ci pe tratamentul bolilor. De ce? Pentru ca prea putine fonduri sunt alocate campaniilor de informare, de screening si de profilaxie. De ce? Conspirationistii din voi vor spune ca din cauza companiilor farmaceutice care castiga din vanzarea medicamentelor si ar pierde teren si bani, evident, daca bolile ar fi prevenite. Acesta este doar jumatate din adevar, pentru ca tot aceste companii farmaceutice (denumite generic de catre suspiciosi drept Big Pharma) investesc cea mai mare a profitului in studii pentru a crea tratamente curative pentru o multitudine de boli ce astazi nu pot fi vindecate.

Informarea, screening-ul si profilaxia

Omul trebuie sa stie ce inseamna boala, oricare ar fi ea, trebuie sa stie cum sa o previna, care sunt factorii de risc pentru boli, trebuie sa stie cand sa „se caute” si la ce interval de timp trebuie sa o faca. Omul trebuie sa stie cat de importante sunt simplele analize de sange, cat de important este sa isi faca anual un control medical, care sunt bolile cele mai frecvente, cum pot fi ele evitate, ce posibilitati de tratament exista, care sunt cele mai eficiente tratamente pe termen scurt, mediu si lung. Omul trebuie informat despre boala.

Populatia trebuie supusa screening-ului pentru diferitele boli. Screening-ul pentru cancerul de col uterin (testul Babes – Papanicolaou) a redus cu 90% mortalitatea prin acest tip de cancer, iar screening-ul pentru cancerul mamar (mamografia) a redus cu 37% mortalitatea prin acest tip de cancer. Explicatia? Screening-ul se realizeaza pentru depistarea bolilor in stadii incipiente, tratabile, cu prognostic bun. In cazul testului Babes – Papanicolaou se pot depista chiar stadii precanceroase ale leziunilor, deci se poate evita aparitia cancerului!

Omul trebuie sa isi ia masuri de precautie vis-a-vis de boli, trebuie sa elimine factorii de risc (fumat, alimentatie nesanatoasa, alcool, contact sexual neprotejat etc.), trebuie invatat si ajutat sa renunte la acele obiceiuri ce pot determina boli, adica trebuie invatat cum sa manance sanatos, trebuie ajutat sa renunte la fumat si la consumul excesiv de alcool etc.

Profilaxia este de 3 tipuri:

  • Profilaxia primara este de fapt controlul cauzelor si al factorilor de risc: in cazul hipertensiunii arteriale (HTA) – modificarea dietei si a stilului de viata

    Prof. Univ. Dr. Maria Dorobantu - Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
    Prof. Univ. Dr. Maria Dorobantu – Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
  • Profilaxia secundara consta in tratarea stadiilor incipiente alte bolilor: in cazul cancerelor – tratarea starilor premaligne, de exemplu indepartarea polipilor colonici identificati prin screening pentru a preveni malignizarea lor.
  • Profilaxia tertiara inseamna prevenirea sechelelor terapeutice si reintegrarea socio-profesionala a pacientului.

Exista mai multe atitudini care se adopta in incercarea de a realiza profilaxia, mai ales cea primara:

  • FRICA – cea mai utilizata metoda de profilaxie primara este a induce frica fata de boala. Omul este informat despre boala, dar punandu-se accentul pe efecte, pe tot ce este negativ! Nu ca boala nu ar fi in sine ceva rau, dar important este sa scoti in evidenta modalitatea de prevenire a bolii pentru a incuraja omul sa o puna in aplicare! Prezentand boala cu accent pe damage-ul pe care il face, nu se transmite mesajul corect si dorit! Frica este un mod de a controla masele, dar nu intotdeauna are efectul scontat, omul crezand ca se va imbolnavi cu siguranta si nu prea poate face mare lucru pentru a impiedica boala, chiar daca in prezentare se regaseste si partea de preventie. Pe scurt, se adopta o atitudine negativa, aproape dusmanoasa, uneori chiar asemanatoare santajului fata de populatie.
  • INSTIGAREA LA UN STIL DE VIATA SANATOS – se prezinta pe scurt bolile generate de un stil de viata nesanatos, luand fiecare factor de risc pe rand, apoi se propun metode de renuntare la fumat, la consumul excesiv de alcool, se propun alimente sanatoase, se propune inceperea unei activitati fizice benefice organismului etc., se prezinta toate avantajele acestora asupra sanatatii, neexagerand totusi, si folosind termeni cat mai comuni populatiei fara cunostinte medicale. Se propune si se acorda ajutorul de specialitate pentru obtinerea acestui stil de viata. Pe scurt, se adopta o atitudine pozitiva, saritoare si prietenoasa fata de populatie.

Ce spun si ce fac medicii?

Medicii incurajeaza stilul de viata sanatos, mai ales in lipsa campaniilor de informare, a programelor de screening si profilaxie! Medicii recomanda consumul de alimente sanatoase, atat vegetale cat si animale pentru mentinerea un echilibru in organism, pentru mentinerea valorilor fiziologice de proteine, glucide, lipide, minerale etc. Medicii recomanda o dieta echilibrata, consumul alimentelor cu moderatie, nu in exces. Nu am cunoscut NICIUN medic sa sara imediat cu reteta plina de medicamente cand un pacient constiincios se prezinta la cabinet pentru un control de rutina, fara vreun motiv anume.

Doua probleme majore: din cauza lipsei de informare a populatiei, a lipsei programelor de screening si profilaxie, o majoritate covarsitoare a pacientilor se prezinta la medic in stadii de boala in care se impune tratamentul medicamentos sau chirurgical! Cea de-a doua este mediatizarea excesiva a acelor cazuri izolate de smecheri care nu isi iau in serios meseria de medic, practic, punerea la zid a tuturor medicilor, folosind cazurile izolate drept exemple negative care nu fac altceva decat „sa reflecte atitudinea majoritatii”. Total gresit!

Durerea este simptomul cel mai frecvent pentru care pacientii se prezinta la medic, ori exista multe boli in care ea nu apare: hipertensiunea arteriala nu doare decat in sindroamele coronariene acute sau in cazul afectarii altor organe – si nici atunci uneori! Cancerul nu doare decat in anumite cazuri, iar durerea nu vine din tumora propriu-zisa, ci apare secundar unei complicatii a cancerului! Hemopatiile maligne – leucemii si limfoame – nu dor pana tarziu in evolutia bolii! Sunt multe exemple aici, dar cred ca ideea s-a transmis.

Din cauza faptului ca pacientii se prezinta la medic prea tarziu pentru a vindeca boala prin simpla modificare a stilului de viata, s-a ajuns la acuze grave, de tip paranoic si conspirationist, la adresa medicilor, de catre adeptii medicinei alternative, naturiste, homeopate, a raw-veganilor, a anti-vaccinistilor samd.

De fapt, chiar din aceasta cauza s-au nascut aceste miscari! Daca stam sa ne gandim cine promoveaza aceste fenomene numai in Romania, vom observa ca cea mai actuala voce in domeniu este Olivia Steer care a trecut de aceasta parte a baricadei in urma decesului unei/unor rude prin cancer! Pot intreba si eu, persoana/ele de ce nu s-au prezentat la medic? Pentru ca nu erau informate, cel mai probabil, pentru ca nu exista program de screening si de profilaxie!

Sigur, e bine sa inveti din experienta altora in astfel de cazuri, dar nici sa ajungi la extrema la care sa negi orice beneficiu adus de medicina clasica pentru simplul fapt ca ai tai au fost victimele unui sistem prost gestionat. Sistemul este si cu bune si cu rele, dar hai sa le vedem pe toate, nu doar pe cele rele.

FRICA de care spuneam mai devreme a luat o forma si o amploare terifiante in cadrul miscarilor anti-medicina clasica, iar adeptii nu mai au demult argumente solide pentru a-si sustine afirmatiile, asa ca apeleaza la a SPERIA IN MASA populatia vulnerabila. Profilaxia o recomanda si unii si altii, si este un lucru foarte bun! Ea este, insa, singurul lucru bun facut de aceste miscari anti-medicina clasica!

Tratamente alopate vs. tratamente alternative

Medicina foloseste si medicamente alopate si homeopate, si produse sintetice, dar si naturale (uleiuri, extracte etc.). Fiecare are beneficiul sau, fiecare are o doza optima de administrare in siguranta, fiecare are reactii adverse in functie de doza, de modul de administrare etc. Chiar si produsele naturale. Beladona, o planta, deci e naturala, contine atropina, scopolamina si hiosciamina, care au efect anticolinergic. 2-5 bace (boabe) de beladona mancate pot genera midriaza, tahicardie, cefalee, retentie urinara, constipatie, halucinatii, delir, convulsii. Pot fi fatale, deci. Desi nu e nimic sintetic aici! (Beladona este numita pe plaiurile mioritice si matraguna)

Damage-ul si greselile facute de adeptii medicinei alternative

GRESELILE cele mai frecvente sunt provocate de lipsa de cunostinte medicale de baza, precum anatomie si fiziologie de nivel de scoala generala sau liceu. Parca toti au uitat ce au invatat acolo sau considera ca au fost manipulati cand au primit acele informatii. De asemenea, ei nu stiu diferenta intre o radiografie si o ecografie. Chiar am vazut la un moment dat (pe o pagina pe care nu vreau sa o promovez) un articol care explica faptul ca ecografia in sarcina iradiaza bebelusul si ca impreuna cu testul Babes-Papanicolaou realizeaza selectia victimelor medicinei clasice si industriei farmaceutice! Ca si cum dupa o simpla ecografie, ca ai sau nu ai ceva nici nu conteaza, esti trimis automat la oncolog si esti indopat cu chimioterapice si omorat, pentru ca, doar stim, acesta este unicul scop al medicinei si al industriei farmaceutice – sa te omoare incet, luandu-ti si banii intre timp! Un alt exemplu ar fi tratamentele naturopate sau mai stiu eu de care pentru boli acute grave. Spre exemplu, doamna Steer si sustinatoarele spun ca apendicita acuta se trateaza cu mamaliguta vartoasa invelita intr-un stergar si pusa pe burtica. De fapt, apendicita acuta este o urgenta chirurgicala si in lipsa interventiei chirurgicale, evolutia naturala a bolii este fatala. Si daca mai bei si ceaiuri asa cum recomanda vracii, evolutia este chiar grabita.

Vaccinurile au fost de fapt trigger-ul acestei miscari a adeptilor medicinei alternative. Acesti indivizi, anti-vaccinistii, in primul rand NEAGA existenta virusurilor, apoi isi dau cu stangul in dreptul si urla ca vaccinurile contin virusuri! Si nu numai virusurile, dar si aluminiu si mercur si o gramada de alte substante. Substantele acelea de fapt se gasesc in organism in concentratii mult mai mari decat in fiola aia de vaccin, dar ei nu constientizeaza asta. Mai rau este ca nici nu accepta adevarul atunci cand le este prezentat si dovedit. S-au facut sute de mii de studii pe vaccinuri care au infirmat acuzatiile, cu dovezi incontestabile, dar anti-vaccinistii cer in continuare alte dovezi, vor doar un anumit studiu care sa contina o anume imagine, si cand le-o arati iti spun ca e o minciuna de fapt ce le arati si vor altceva, alte dovezi, iti spun ca ei nu cred ca tot ce zboara se mananca. Dar cred totusi in Wakefield, care a falsificat acel studiu despre vaccinul ROR (MMR) si legatura lui cu autismul, cred in tot felul de necalificati in medicina, vraci condamnati prin diferite tari pentru ucidere din culpa, tot felul de fosti medici care au omorat oameni prin medicina neconventionala si carora li s-au ridicat licentele si dreptul la libera practica, ei cred in Olivia Steer, absolventa de drept si un fel de jurnalista, cred toate mamele paranoice gen Piersicuta (Felicia Popescu pe numele ei real), cred in Noua Medicina Germana si ageamii care o practica si o promoveaza, care considera ca atunci cand trimiti copilul la tara la bunici si ia paduchi, acolo este de fapt un conflict de separare, ca parintii nu sunt langa copil, asa ca trebuie sa-l ia acasa si sa stea cu el ca se vindeca. Lista de oameni in care se incred adeptii acestei miscari daunatoare poate continua mult si bine, avand ca efect principal printre oamenii cu scaun la cap rasul!

DAMAGE-UL facut de acesti indivizi pare ireversibil. Cand vezi peste tot noile metode de slabire si noile metode de tratare a acneei si a ciupercii piciorului si a candidozei si de prevenire a ridurilor, metode despre care medicii nici nu vor sa vorbeasca pentru ca vezi-doamne „n-ar mai avea clienti” sau „metode care pun medicii cu botul pe labe”, cand auzi peste tot numai de medici smecheri care omoara pacientii cu zile si le iau si banii, nu mai ai incredere in medicina clasica. Te tratezi de cancer precum Steve Jobs care a murit cu zile din propria-i prostie, un om care datorita potentei financiare a convins medicii sa-l transplanteze hepatic pentru metastaze hepatice dupa cancer de pancreas, desi NU EXISTA INDICATIE DE TRANSPLANT HEPATIC. Te tratezi de apendicita cu mamaliguta pe burtica si ceaiuri, faci ocluzie intestinala, peritonita, septicemie si mori. Nu faci ecografie in sarcina pentru a descoperi eventuale malformatii ale fatului, uneori si incompatibile cu viata si apoi te plangi ca e din vina doctorilor si ii dai in judecata si pierzi lamentabil. In unele tari, ecografia in sarcina este obligatorie si daca nu o faci nu mai poti beneficia de asigurarea de sanatate in anumite circumstante. Sunt tari in care nu esti primit la vama daca nu ai facut anumite vaccinuri si nu te poti plange, acolo nu tine nimeni de cont de preferintele tale, de religia ta, de fobiile tale sau de convingeri. Daca iei virusul poti muri sau poti omori pe altii, deci libertatea ta de alegere se opreste acolo, nu ai niciun cuvant de spus, te intorci si iei avionul inapoi spre casa! E vorba de sanatatea publica la urma urmei.

Una dintre cele mai grave consecinte este lipsa vaccinarii copiilor, rata de vaccinare a scazut dramatic in ultimii ani, sub limita de siguranta a populatiei. Vorbim, din nou, de sanatatea publica, de imunitatea de grup. Sunt situatii, afectiuni in care un copil nu poate fi vaccinat, dar atunci exista un motiv medical intemeiat, vaccinul i-ar pune in pericol viata copilului. Exista vaccinuri obligatorii si vaccinuri optionale. Dar chiar sunt curioasa in ce masura se aplica aceasta obligativitate. Pentru ca forumurile anti-vacciniste sunt pline de parinti care spun ca nu si-au vaccinat copiii, dar oare medicii i-au vaccinat fara acordul parintilor? Cam asta ar trebuie sa insemne obligativitatea vaccinarii: sa nu ai nevoie de acordul parintelui pentru a vaccina. Legea 95/2006 nu prevede obligatia de a fi vaccinat, solicita medicilor sa actioneze respectand vointa pacientului sau a reprezentantilor legali sau numiti ai acestuia. Deci vaccinarea poate fi refuzata. Si se refuza! Chiar dramatic de mult in ultimii ani, punand in pericol sanatatea publica si imunitatea de grup.

Dar pana la imunitatea de grup, lipsa vaccinarii poate avea consecinte fatale asupra celui nevaccinat. Anti-vaccinistii nu inteleg faptul ca vaccinul introduce virusul atentuat, inactiv, whatever, in organism pentru ca organismul sa produca anticorpi impotriva acestui virus si astfel, la un contact ulterior, anticorpii pot apara gazda de virus, deci boala fie nu mai apare, fie se manifesta intr-o forma usoara si trece „de la sine”, adica datorita actiunii anticorpilor. Toti merg pe ideea ca vaccinul propriu-zis poate face rau si nu vor sa isi asume riscul, dar riscul pe care si-l asuma refuzand vaccinarea este unul MULT MAI MARE!


~va urma~

Malpraxisul medical

Malpraxisul medical este atat de comun la noi in tara in sistemul de stat incat prea putini au ajuns sa il reclame, multi considerandu-l chiar un fenomen normal. Si este, daca raportam la conditiile in care functioneaza sistemul medical de stat in Romania.

Care sunt cauzele malpraxisului?

1. Proasta pregatire a medicilor – inca din facultate suntem tratati ca ultima veriga a lantului trofic medical, suntem lasati sa sprijinim pereti pentru ca prioritatile medicilor care ar trebui sa ne invete sunt altele (pacientii, birocratia din spital etc.), iar numarul de ore de curs si lucrari practice scade de la an la an si din ce in ce mai putine informatii ne sunt predate si explicate de catre cadrele universitare. Apoi in rezidentiat prea multi medici au in continuare alte prioritati decat a te invata, iti este mereu bagata sub nas ierarhia drept scuza, esti vanat de catre rezidentii mai mari care vor sa iasa in fata cu sau fara merit si nu esti lasat sa faci mare lucru. Cel mai important motiv pentru care nu poti face mare lucru este ca nu tu esti responsabil de greselile facute, ci medicul care te supervizeaza, care de cele mai multe ori nu doreste sa isi asume un eventual esec al tau – care rezulta din esecul lui in a te invata pentru ca timpul si prioritatile nu ii permit mai mult. E si normal, cine vrea sa esueze? Dar pe de alta parte, cum poti invata daca nu facand? Din greseli inveti multe, sigur ca nu totul, ca doar n-o sa omori pacienti pe banda rulanta si sa te scuzi ca deh, acum ai invatat si apoi sa faci alta greseala de aceeasi amploare. Nu exagerez aici, dar chiar sa nu fii lasat sa faci nimic nu e un lucru bun. Stefan Gutue scria in cartea „Sunt rezident, what next?” ca nu contabilizeaza nimeni operatiile ca prim-operator pe care le au cei care se inscriu la examenul de specialitate – asta pentru ca… sa fim seriosi! cati rezidenti ajung sa fie prim-operatori, cati ajung sa isi faca numarul de operatii necesar inscrierii la examenul de specialitate?!

2. Lipsa dotarilor – cum sa pui un diagnostic corect si complet daca in spital nu exista aparatele necesare? Cum sa tratezi corect pacientul cu hemoragie digestiva superioara masiva daca nu ai la indemana o sonda Blackmore sau endoscop si consumabile pentru realizarea unei bandari a varicelor esofagiene? Cum sa tratezi corect pacientul cu infectie cu Clostridium difficile daca nu (mai) ai Vancomicina si Metronidazol? Apartinatorii trebuie sa ii cumpere, dar dau vina de pe tine ca de ce nu ai medicamentele alea, de parca tu esti responsabil de fondurile spitalului si comanda de medicamente pe luna! Cum sa pui un diagnostic corect de hepatocitoliza daca nu sunt reactivi suficienti in laborator pentru a lucra probele hepatice cum trebuie? Cum sa scoti un inel de pe un deget umflat si vinetiu daca nu ai un instrument cu care sa rupi/tai inelul? Cum sa transporti de la camera de garda la CT si apoi la sala de operatii un pacient cu hemoperitoneu masiv prin ruptura de ficat si fractura de coloana vertebrala daca tu nu ai targa speciala pentru pacienti cu fractura de coloana pentru ca spitalul nu are sectie de ortopedie si nici de neurochirurgie iar cei de pe ambulanta nu pot petrece in spital mai mult de 20 de minute? Enumerarea poate continua…

3. Lipsa personalului – din lipsa fondurilor pentru salarii nu exista suficienti medici, suficiente asistente, suficiente infirmiere, suficienti brancardieri. In multe spitale exista intr-o tura de noapte o singura asistenta la 50 si ceva de pacienti, care mai de care cu dureri de tot felul, cu sangerari, cu perfuzii care se termina si nu sunt scoase imediat etc. In unele sectii de anestezie si terapie intensiva (la noi in tara este aceeasi specialitate, nu e impartita in 2 ca afara), cu pacienti de 5-6 specialitati diferite, exista un sigur medic la 10-12 pacienti: un pacient are nevoie de hemodiafiltrare, altul face accident vascular cerebral, altul are saturatia de oxigen prea mica si trebuie intubat orotraheal, altul face stop cardio-respirator si trebuie resuscitat (daca nu isi revine intre timp, resuscitarea se face 45 de minute conform protocolului international), altul face alergie la un compus la care nu stia ca e alergic si trebuie tratat de urgenta, mai e un pacient care face tensiune sistolica 220 mm Hg brusc, de la 100 mm Hg si intre timp mai e si o urgenta, eventual o hemoragie masiva cu scadere de 8g/dL de hemoglobina in ultima jumatate ora si trebuie operat IMEDIAT asa ca trebuie consult preanestezic si anesteziat si observat si reechilibrat pe masa de operatie in timp ce chirurgul incearca sa opreasca hemoragia dar nu gaseste sursa printre valuri uriase de sange proaspat revarsate in abdomen. Desigur, nu esti singurul medic de garda, tu esti doar linia I de garda care supravegheaza tot si nu toti pacientii de pe sectie se decompenseaza in acelasi timp, ci doar cei enumerati, care nu-s nici jumatate dintre toti cei internati acolo, dar 2 linii de garda pe o astfel de sectie este mult prea putin si nu poti acorda aceeasi atentie tuturor, este omeneste imposibil!

4. Dezinteresul – sa ne uitam la cazurile de medici prinsi in flagrant CERAND si luand plicul de bani de la pacienti sau apartinatori si care acum sunt fie urmariti penal, fie inchisi… erau ei oare interesati mai mult de tratarea corecta si bunastarea pacientului sau de plic? Mai sunt si cazurile de medici care sunt atat de dezamagiti de sistemul medical romanesc incat nu isi mai dau niciun interes pentru nimic, nici pentru pacienti, nici pentru rezolvarea probemelor cu care se confrunta in spital sau in afara lui.

5. Lipsa posibilitatilor – chiar daca am spus mai sus despre lipsa medicamentelor, m-am referit acolo la cele existente pe piata romaneasca. Sunt insa multe posibilitati de tratament, medicamentos si nu numai pentru multe afectiuni, dar aceste posibilitati nu exista in Romania. Spre exemplu: tratamentul hepatitei cronice virale C, radioterapii speciale care necesita acceleratoare speciale de particule, unele terapii biologice in cancer, diverse instrumente si consumabile chirurgicale si lista poate continua. Spitalele de stat din Romania au un defict major de fonduri pentru achizitionarea aparatelor si medicamentelor, majoritatea imbunatatirilor facandu-se cu fonduri europene de care nu dispunem suficient pentru tratarea completa a disfunctiilor sistemului medical.

6. Lipsa protocoalelor – medicii din Romania se supun de cele mai multe ori unor protocoale internationale de tratament, de asepsie si antisepsie, de conduita terapeutica medicamentoasa, interventionala sau chirurgicala. In literatura medicala de pretutindeni sunt descrise proceduri si tehnici de tot felul. Unele protocoale sunt chiar impuse de catre Ministerul Sanatatii, dar sunt multe decizii lasate la latitudinea medicului. Ori medicul este si el om, este subiectiv si are experienta proprie. In experienta lui poate o analiza este importanta si una nu, un medicament este mai eficient decat altul, o procedura este mai eficienta decat alta. De aici deriva diferentele intre conduitele terapeutice, diferentele intre opiniile medicilor si lipsa uniformitatii si a obiectivitatii vis-a-vis de cate un caz sau cate o boala. De aici deriva si neincrederea romanilor in medici si in sistemul medical romanesc, de aici deriva si lipsa sanctiunilor sau chiar diferentele intre sanctiunile aplicate in cazurile de malpraxis. Desi in tarile straine exista mai multe protocoale decat la noi, de cele mai multe ori coroborate cu reguli ale spitalelor, exista acelasi subiectivism, exista experienta proprie medicului, a clinicii si, prin urmare, nu exista protocol universal valabil, dar impactul acestei probleme in Romania este mult mai mare decat in strainatate, poate pentru ca asociem acest aspect cu toate celelalte lipsuri ale sistemului medical.

Eu nu mai vad alte cauze ale malpraxisului in momentul de fata, dar sunt deschisa la ideile voastre.

http://www.southfloridaseriousinjurylawyer.com/practice_areas/south-florida-medical-malpractice-lawyer-south-florida-serious-injury.cfm

Acum, problema cu malpraxisul este ca in Romania el nu este sanctionat de cele mai multe ori. Cum sa-l sanctioneze sistemul daca insusi acest sistem este de vina in cea mai mare parte?

In afara Romaniei, exista companii de asigurari private de sanatate, la noi, daca exista, au o activitate nesemnificativa in comparatie cu nivelul malpraxisului. Sa exemplificam:

  • ASIGURAREA DE SANATATE PRIVATA: Un pacient este operat pentru o afectiune X si moare postoperator. Familia pretinde de la agentia de asigurari suma de bani cuvenita. Agentiei nu ii convine sa plateasca ea insasi suma de bani, asa ca investigheaza cazul. Se duce la spital si afla cine s-a ocupat de caz, afla in detaliu ce s-a facut, cum s-a tratat cazul si gaseste o neregula. Afla cine este responsabil de acea neregula, strange dovezile pentru care conduita terapeutica a fost deficitara si indica responsabilul care, in urma anchetei, va suporta consecintele legale* ale culpei si va plati familiei suma de bani pe care ar fi trebuit sa o primeasca de la agentia de asigurari.

*Consecintele legale sunt drastice, mergand pana la suspendarea dreptului la libera practica, in functie de gravitatea culpei.

  • ASIGURAREA DE SANATATE DE STAT DIN ROMANIA: Ce stim despre ea? Ce stim despre procedurile ei? Mai nimic. Cati medici au fost invinuiti pentru ceva in Romania? Cat s-a mediatizat vreun caz de acest gen? AH! Dr. Ciomu! Si mai departe? Cel mai adesea in anchetele realizate, si asa prea putine la numar, se gaseste responsabil tot sistemul, din lipsa dotarilor, a personalului etc. si nu se sanctioneaza niciun medic in niciun fel, eventual daca e un caz cu adevarat foarte grav, inca un Ministru al Sanatatii isi da demisia de onoare si problema este musamalizata sau lasata sa se raceasca de la sine, ramanand oamenii sa-si planga de mila si sa se lupte cu sistemul romanesc malignizat de toate lipsurile si de coruptie!

*Exista protocoale de anchetare care sunt sau nu aplicate de CNAS, le puteti cauta pe site-ul acestora sau pe unde s-or gasi. Eu nu le-am scris pentru ca aplicarea si aplicabilitatea lor nu cantaresc suficient pentru a stabili un echilibru sau o echivalenta cu ceea ce se intampla in aceleasi cazuri in strainatate.


Concluzia este ca in Romania, din cauza atator lipsuri ale sistemului medical, malpraxisul este la ordinea zilei, daca nu a orei. Si acest malpraxis nu este cauzat strict de medici asa cum majoritatea ar inclina sa creada, cele mai multe cazuri de malpraxis fiind determinate de hibele sistemului, iar malpraxisul acesta este de atribuit celor care conduc sistemul exact la varf.